Comunicarea incepe cu ascultarea. Dar sa asculti este atat de dificil din atatea motive. Sa asculti este o rupere si o lupta cu tine, un inceput de relatie si o imbogatire. Ascultare inseamna 1. atentie 2. focus 3. doar pe celalalt. Si mai inseamna 4. dinamism. 

Un ascultator bun isi da toata 1. atentia alcuiva. Lui nu ii ramane nimic. Brusc, important este doar celalalt. Adica… cum? Ascultatorul reuseste sa se suspende pe sine: concediaza, trimite la plimbare ce ganduri ii vin in cap cand cineva vorbeste. Devine martor. Alunga judecatile. Pentru ca focusul este in continuare pe sine daca este sau nu de acord cu informatia primita. Nu evalueaza, nu interpreaza, nu trage concluzii.  Intrerupe sau nu pentru clarificari. Nu judeca atitudinea celui care vorbeste. Cadrul ramane neafectat de propria experienta.

Da, e dificil sa nu judeci, sa nu ai pareri pentru ca judecata, evaluarea, categoriseala e absolut naturala, ne ajuta sa ne adaptam la ce se intampla, e modul nostru de supravietuire - prin ce ganduri ne facem fata de x si y situatie. 

 

Iesim din ascultare cand ne apare in cap ambiguitatea. Nu ne place. Apare si stresul si oportunitatea de a creste – foarte placuta ca amintire. Altfel complet incomoda. 

Vrem sa fim mereu siguri, sa fie clar, sa avem dreptate, sa stim ca noi stim mai bine. Am iesit iarasi din ascultare. Tocmai pentru ca am aparut in peisajul gandurilor noastre, pentru ca mai este doar despre vorbitor. 

 

A asculta este despre ce se spune si ce nu se spune, despre dincolo de cuvinte: emotiile si nevoi. Ascultatul este dinamic. Presupune: perseverenta, efort si intentie. Cand ascultatorul este bun adica real se modifica inclusiv calitatea discursului. Ascultatul este prima poarta de conectare. Nu poti avea o relatie, un raport, nu poate exista incredere daca nu asculti. Asculatul te schimba. Te imbogatesti cu experienta unui alt om.